Publicații

Somația Europeană de Plată
de Vasile Furculița

În cadrul acestui articol ne propunem să analizăm procedura de obținere a unei somații europene de plată, reglementată în Regulamentul European nr. 1896/2006 privind procedura europeană de somație de plată („Regulamentul”), urmând a ne axa pe cele mai importante aspecte procedurale.

Analiza prevederilor legale din cuprinsul Regulamentului sunt structurate după cum urmează:

      Scopul implementării Procedurii Europene de Somație de Plată:

Procedura europeană de somație de plată (în continuare denumită ”SEP”) are ca obiect simplificarea, accelerarea şi reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate şi asigurarea liberei circulaţii a somaţiilor europene de plată în toate statele membre prin stabilirea unor standarde minime, prin respectarea cărora nu este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoaşterii şi executării.

 

      Domeniul de aplicare: 

 

    (i) Din punct de vedere material:

Somația Europeană de Plată se poate obține în cauzele civile şi comerciale transfrontaliere, indiferent de natura instanţei de judecată. În acceptiunea Regulamentului, ”cauza transfrontalieră” reprezintă un litigiu în care cel puțin una din părți are, la data la care se introduce cererea de somaţie europeană de plată, domiciliul sau reședința obișnuită în un alt stat membru decât statul în care este instanța sesizată.

Totuși, există câteva categorii de cauze în cadrul cărora nu putem obține emiterea unei somații europene de plată, respectiv:

  1. litigiile din domeniul fiscal, vamal sau administrativ, 
  2. răspunderea statului pentru acte sau omisiuni comise în exercitarea autorităţii publice („acta jure imperii”);
  3. regimurile matrimoniale, testamentele şi succesiunile;
  4. falimentele, concordatele şi alte proceduri similare;
  5. asigurările sociale;
  6. creanţele care decurg din obligaţii necontractuale, cu excepţia situaţiilor în care (i) acestea au făcut obiectul unui acord între părţi sau există o recunoaştere a datoriei; sau (ii) acestea se referă la datorii lichide care decurg din proprietatea comună asupra unui bun.

 

    (ii) Din punct de vedere teritorial: procedura somației europene de plată se aplică pentru toate statele membre a Uniunii Europene, cu excepția Danemarcei[1]. Per a contrario, nimeni nu poate solicita unei instanțe din Danemarca aplicarea SEP, respectiv o SEP nu poate fi executată în Danemarca.

 

    (iii) Din punct de vedere temporal: Emiterea somației europene de plată se poate solicita începând cu 12 decembrie 2008, inclusiv pentru situațiile în care faptele care au dus la litigiu au avut loc înainte de data mai sus menționată, cu condiția să nu se fi împlinit termenul de prescripție al dreptului la acțiune, în conformitate cu dreptul instanței sesizate.

 

      Elemente obligatorii ale cererii de emitere a somației europene de plată:

Formularul tip A din Anexa I la Regulament reprezintă modelul Cererii de somaţie europeană de plată. Cererea trebuie să conţină următoarele elemente:

    (i) Datele de identificare ale părților și ale instanței sesizate

Cererea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu numele şi adresele părţilor şi, după caz, ale reprezentanţilor acestora, precum şi ale instanţei sesizate.

 

    (ii) Valoarea creanței

Cererea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu valoarea creanței scadente la momentul depunerii cererii, precum și detalii privind componența acesteia (principalul, dobânzi, penalități, taxe, costuri – după caz). 

 

    (iii) Cauza acțiunii și descrierea elementelor de probă 

O cerere SEP trebuie să cuprindă în mod obligatoriu cauza acțiunii, descrierea circumstanțelor invocate ca temei al creanței solicitate, precum și ale elementelor de probă aduse în sprijinul pretențiilor.

 

Informațiile ar trebui să fie suficiente, astfel încât, pe de o parte, pârâtul să poată lua o decizie în sensul de a se opune sau nu pretențiilor din cuprinsul cererii SEP, iar pe de altă parte, instanța să poată examina prima facia temeinicia cererii, astfel încât să aibă posibilitatea de a respinge cu minime eforturi cererile vădit nefondate/inadmisibile. 

 

Se pot anexa și documente justificative pentru a demonstra cele solicitate în cuprinsul cererii, dacă solicitanții doresc acest lucru.

 

    (iv) Temeiul competenţei şi caracterul transfrontalier al litigiului.

În cuprinsul cererii SEP se va argumenta în drept și în fapt compentența instanței sesizate, precum și caracterul transfrontalier al ligitiului (inclusiv prin trimitere la înscrisurile care dovedesc că la data la care se introduce cererea de somaţie europeană de plată, domiciliul sau reședința obișnuită se află în un alt stat membru decât statul în care este instanța sesizată).

 

    (v) Taxele de timbru:

Anumite instanțe competente solicită adesea să se anexeze la cerere și dovada plății taxelor judiciare. 

Cererea se semnează de către reclamant sau, după caz, de către reprezentantul reclamantului (olograf sau prin semnatură electronică).

 

      Modalitatea de transmitere a cererii către instanța competentă:

De regulă, cererile se transmit către instanțele competente pe suport de hârtie fie de către reclamant, fie de către reprezentantul convențional al acestuia. Unele instanțe impun condiția solicitanților de a trimite documentele prin poștă sau prin scrisoare recomandată, altele acceptă și metode de transmitere în format electronic (prin fax și/sau e-mail). Astfel, este recomandat ca anterior transmiterii cererii să se verifice pe site-ul Atlasului judiciar european în materie civilă și comercială (Somaţia europeană de plată | Portalul european e-Justiție) metoda acceptată de statul membru.

 

      Instanțele de judecată competente:

Competenţa se determină în conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile în materie, în special Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. 

Cu toate acestea, competenţa aparţine numai instanţelor din statul membru în care pârâtul îşi are domiciliul în cazul în care creanţa se referă la un contract încheiat de către o persoană, consumatorul, pentru o folosinţă care ar putea fi considerată ca neavând legătură cu activitatea profesională a acestuia şi în cazul în care acest consumator este pârâtul. 

Instanțele competente sunt cele desemnate de statele membre și notificate de către acestea Comisiei. Pe site-ul Atlasului judiciar european in materie civila si comerciala, sectiunea „Instante Comptente” se pot găsi informații despre instanțele competente a judeca cererile privind emiterea SEP, fiind recomandat a verifica de fiecare dată instanța, întrucât statele membre pot aduce modificări asupra instanțelor desemnate.

 

      Procedura în fața instanței competente:

Instanţa sesizată cu o cerere de somaţie europeană de plată examinează, în cel mai scurt termen şi bazându-se pe formularul de cerere (fără a proceda la o evaluare a probelor), dacă (i) sunt îndeplinite condiţiile privind competența, (ii) domeniul de aplicare, (iii) caracterul transfrontalier, (iv) completarea elementelor obligatorii ale cererii SEP, respectiv (v) dacă cererea apare a fi întemeiată. 

În cazul în care condiţiile/elementele cu privire la conținutul cererii nu sunt îndeplinite, instanţa dă reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice cererea, indicându-i acestuia un termen pe care îl consideră corespunzător, având în vedere circumstanţele din speța în cauză.

În cazul în care condiţiile sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii, instanţa va utiliza formularul tip C din anexa III pentru a înștiința reclamantul, acesta din urmă fiiind invitat să accepte sau să refuze o propunere de somaţie europeană de plată pentru suma stabilită de instanţă şi fiind informat cu privire la consecinţele deciziei sale. În funcție de răspunsul transmis de reclamant, instanța va dispune următoarele:

(i) instanţa va emite o somaţie europeană de plată doar pentru partea din cerere care a fost acceptată de reclamant în cazul în care reclamantul acceptă propunerea instanţei, 

(ii ) instanţa va respinge în întregime cererea de somaţie europeană de plată în cazul în care reclamantul nu trimite răspunsul în termenul stabilit de instanţă sau refuză propunerea acesteia.

      Posibilele soluții pronunțate de instanța sesizată:

Cu ocazia soluționării cererii emiterii somației europene de plată, instanța de judecată sesizată poate dispune una dintre următoarele soluții: 

  • Respingerea cererii -> în cazul în care: (a) nu sunt îndeplinite condițiile privind competența, domeniul de aplicare, caracterul transfrontalier, elementele obligatorii ale cererii SEP,  (b) cererea este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă, sau (c) reclamantul nu completează cererea cu elementele lipsă / refuză, ori nu trimite răspuns cu privire la propunerea de somaţie europeană de plată pentru suma stabilită de instanţă. 

În această situație, instanţa va utiliza formularul tip B din anexa II pentru comunicarea deciziei și formularul tip D din anexa IV pentru informarea cu privire la motivele respingerii.

 

  • Admiterea în parte a cererii -> în cazul în care condiţiile sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii, iar reclamantul acceptă propunerea realizată de instanță, aceasta din urmă va emite o somaţie europeană de plată doar pentru partea din cerere care a fost acceptată de reclamant, utilizând formularul tip E din anexa V.

 

  • Admiterea cererii -> dacă sunt îndeplinite condiţiile privind competența, domeniul de aplicare, caracterul transfrontalier și completarea elementelor obligatorii ale cererii SEP, respectiv dacă cererea apare a fi întemeiată, instanţa va emite somaţia europeană de plată, utilizând formularul tip E din anexa V.

 

Tot prin intermediul somației (Formularul tip E) instanța îi comunică pârâtului și următoarele informații:

  1. drepturile și opțiunile acestuia, respectiv: fie de a plăti reclamantului suma menționată în somație, fie de a se opune somației de plată făcând opoziție la instanța de origine,
  2. somația a fost emisă numai pe baza informațiilor furnizate de reclamant nefiind verificată de către instanță, 
  3. că somația va deveni executorie, cu excepția cazului în care se face opoziție la instanță. În cazul în care se va face opoziție, procedura va continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine, în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun (cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârșit).

 

      Comunicarea somației europeană de plată:

Comunicarea Somaţiei europeană de plată pârâtului sau reprezentantului acestuia se va realiza în conformitate cu legislaţia naţională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea, printre modalitățile de comunicare regăsindu-se:

(a) comunicare sau notificare personală (după caz, printr-un document semnat de persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea), 

(b) comunicare sau notificare prin poştă, 

(c) depunerea somaţiei la un oficiu poştal sau la autoritatea publică competentă, pârâtul urmând a fi informat cu privire la recepționarea somației si necesitatea prezentării la sediu pentru a o prelua,

(d) comunicare sau notificare prin mijloace electronice.

 

      Căile de atac și efectele acestora:

Regulamentul reglementează următoarele modalități de contestare a somației europene de plată:

    (i) Opoziție la somaţia europeană de plată

În termen de 30 de zile de la data comunicării sau notificării somaţiei[2], pârâtul poate face opoziţie la somaţia europeană de plată, utilizând formularul tip F (din anexa VI la Regulament), care îi este transmis odată cu somaţia europeană de plată. 

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului, pârâtul nu este obligat să precizeze motivele opoziției, fiind suficient doar să conteste creanța (pe baza unei simple afirmații). 

Opoziţia semnată de pârât sau repezentantul acestuia se introduce la instanţa de origine, prin mijloacele de comunicare electronice, pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare (inclusiv electronic),  care este acceptat de statul membru de origine şi care poate fi utilizat de instanţa de origine. 

Procedura de soluționare a opoziției se va realiza în faţa instanţelor competente ale statului membru de origine, în conformitate cu dispozițiile legale privind (i) procedura europeană referitoare la cererile cu valoare redusă (prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 861/2007) sau (ii) oricărei proceduri civile naţionale adecvate – în functie de procedura aleasă de reclamant în cererea inițială. 

De asemenea, reclamantul are dreptul de a solicita în mod expres ca procedura să ia sfârşit, caz în care nu se va mai proceda la soluționarea opoziției sau punerii în executare a somației contestate. Pentru a putea exercita acest drept, dar și pentru a-și pregăti apărările necesare, reclamantul va fi informat cu privire la orice opoziţie făcută de pârât şi la orice trecere la procedura civilă.

    (ii) Reexaminarea somaţiei europene de plată

În cazul în cazul în care, după expirarea termenului prevăzut pentru depunerea opoziției, cel puțin una din situațile de mai jos este incidentă:

  1. somaţia de plată a fost comunicată sau notificată pârâtului, însă nu a intervenit în timp util pentru a-i permite acestuia să-şi pregătească apărarea, fără ca acest lucru să-i poată fi imputabil,
  2. pârâtul a fost împiedicat să-şi conteste creanţa de cauze de forţă majoră sau datorită unor circumstanţe extraordinare, fără ca acest lucru să-i poată fi imputabil,
  3. atunci când somaţia de plată a fost emisă în mod vădit eronat, ţinând seama de cerinţele stabilite de Regulament sau având în vedere alte circumstanţe excepţionale,

pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somaţiei europene de plată în faţa instanţei competente din statul membru de origine.

În cazul în care instanţa pronunță o soluție prin care respinge cererea de reexaminare a pârâtului pe motiv că nu este îndeplinită niciuna din condiţiile de reexaminare menţionate mai sus, somaţia europeană de plată rămâne valabilă.

În cazul în care instanţa pronunță o soluție prin care stabilește că cererea de reexaminare este justificată pe motiv că este îndeplinită una din condiţiile de reexaminare menţionate mai sus, somaţia europeană de plată este nulă şi neavenită.

 

      Efectele somației europene de plată:

(i) Forţa executorie 

Instanţa de origine va declara că somaţia europeană de plată este executorie, utilizând formularul tip G din anexa VII, în cazul în care în termenul legal nu a fost introdusă nicio opoziţie la instanţa de origine. Instanţa va comunica inclusiv pârâtului somaţia europeană de plată executorie.

Somaţia europeană de plată devenită executorie se execută în aceleaşi condiţii ca o hotărâre executorie luată în statul membru de executare, procedurile de executare fiind astfel reglementate de legislaţia statului membru de executare.

Solicitarea reclamantului de demarare a procedurii de executare va fi însoțită de următoarele înscrisuri: 

a)         o copie a somaţiei europene de plată, astfel cum este declarată executorie de către instanţa de origine şi care îndeplineşte condiţiile necesare pentru stabilirea autenticităţii acesteia; şi

b)         după caz, traducerea somaţiei europene de plată în limba oficială a statului membru de executare sau într-o altă limbă pe care statul membru de executare a declarat că o va putea accepta (fiecare stat membru având posibilitatea de a indica limba sau limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene, altele decât limba sa, pe care le poate accepta pentru o somaţie europeană de plată), certificată de către o persoană autorizată în acest scop într-unul din statele membre.

Excepțional, instanţa competentă din statul membru de executare poate refuza executarea somației europene de plată în cazul în care aceasta este incompatibilă cu o hotărâre pronunţată sau o somaţie emisă anterior în orice stat membru sau într-o ţară terţă, daca hotărârea pronunţată sau somaţia emisă anterior îndeplinește în mod cumulativ următoarele:

a) privește aceleaşi părţi într-un litigiu având acelaşi obiect;

b) îndeplineste condiţiile necesare recunoaşterii acesteia în statul membru de executare;

c) incompatibilitatea nu a putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine.

De asemenea, la cererea pârâtului, instanța poate refuza executarea în cazul şi în măsura în care pârâtul a plătit reclamantului suma stabilită în somaţia europeană de plată.

(ii) Eliminarea procedurii de exequatur 

O somaţie europeană de plată devenită executorie în statul membru de origine se recunoaşte şi se execută în celelalte state membre fără a fi necesară o declaraţie de constatare a forţei executorii prin parcurgerea procedurii de execuatur şi fără ca recunoaşterea acesteia să poată fi contestată.

Concluzii:

  • Procedura de obținere a unei somații europene de plată reprezintă o alternativă mai eficientă și rapidă de soluționare a litigiilor transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate; 
  • Procedura nu presupune prezentarea părților în faţa instanţei, fiind suficientă doar transmiterea de reclamant către instanța competentă a unei cereri de emitere a unei somații europene de plată, după care procedura îşi urmează cursul descris în cele ce preced;
  • Somaţia europeană de plată emisă este executorie, urmând a se pune în executare în aceleaşi condiţii ca o hotărâre executorie luată în statul membru de executare;
  • După obținerea somației nu este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoaşterii şi executării.

 

Articol redactat de Vasile Furculița, Avocat Partener în cadrul Gănțoi, Furculița și Asociații SPARL 


 

[1] În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia şi nu se supune aplicării sale.

[2] Perioada se calculează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1182/71 al Consiliului privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO CE 1971 L 124/1). Prin urmare, data notificării sau comunicării nu se ia în considerare la calcularea termenului, iar in cazul în care sfârșitul perioadei este o sărbătoare legală, o sâmbătă sau o duminică, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.

DESCOPERĂ MAI MULTE ARTICOLE

Legea nr. 124/2025 consolidează transpunerea Directivei NIS2 în România, aducând clarificări și măsuri stricte pentru protecția rețelelor și sistemelor informatice. Actul normativ armonizează cerințele cu legislația existentă, protejează confidențialitatea raportărilor către Directoratul Național de Securitate Cibernetică („DNSC”) și responsabilizează managementul prin obligația de formare și desemnarea unui CISO. Prin proiectele de ordine subsecvente Legii, DNSC facilitează înrolarea, evaluarea riscurilor și autoevaluarea maturității entităților esențiale și importante odată cu iminenta operaționalizare a unei platforme web dedicată. Conformarea reduce riscul de atacuri și crește încrederea partenerilor, însă implică investiții în tehnologie, personal și audituri. Neconformarea atrage amenzi severe, răspundere personală și pierderi reputaționale, fiind vitală acțiunea rapidă pentru implementarea măsurilor cerute.
Grafic actiuni NIS2
Rezumat Implementarea Directivei NIS2 în România prin OUG nr. 155/2024, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 124/2025, mută securitatea cibernetică din zona exclusiv tehnică în zona răspunderii manageriale și a guvernanței organizaționale. Dincolo de obligațiile de securitate propriu-zise, noul cadru impune entităților o succesiune clară de pași: notificare și înregistrare, evaluarea nivelului de risc, autoevaluarea maturității măsurilor implementate, audit și, la nevoie, măsuri de remediere sub supravegherea autorității. Pentru conducere, miza nu este doar evitarea unei sancțiuni, ci capacitatea de a demonstra că organizația și-a înțeles riscurile, le-a tratat în mod adecvat și a creat un mecanism real de control intern. Apar mecanisme de supraveghere, verificare și control ale autorității.
Titlul Executoriu European
de Vasile Furculița
În cadrul acestui articol ne propunem să analizăm procedura de obținere a unui Titlul Executoriu European certificat (denumit în continuare și „TEE”), precum și efectele / beneficiile obținerii acestuia. Titlul Executoriu European este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate (denumit în continuare și „Regulamentul”).